Iarna la workshopping

Data: 12-13 ianuarie 2013

Locatie: Busteni – Valea Morarului

Participanti: Shogo, Ratatu, Soare, Nana, Luce, Batz, Bobo, Hebuhu, Lesinata, Foca, Salahoru, Furnica. Invitati: Jokeru, Ghe.

La pomul laudat sa nu te duci cu daruri. Dar e bine sa te duci pregatit. Asa, pentru eventualitatea in care il gasesti inflorit. Sau inghetat.
Inceputul lui 2013 a venit cu mult asteptatul workshop anual de alpinism hivernal organizat de Clubul Alpin, workshop ce a devenit deja o traditie. Am plecat de vineri seara, unii pe patru roti, altii pe doua sine, cu ambitii mari si planuri indraznete, cum ii sta bine unui C.A.P.-ist. Tinta Busteni, pensiunea Costello unde ne-am cazat in lipsa locurilor disponibile la cabanele din zona. Pe la 8 seara ajungem cu totii si dupa ce ne instalam si iesim la o plimbare de aprovizionare in oras ne strangem la o sedinta fara parinti. La etaj, in sala de sedinta, masa plina. Nu de mici si bere, ci plina cu echipament. Meniul variat: pioleti de toate felurile si marimile, coltari mecanici, coltari semi-rigizi,coltari flexibili cu prindere directa, casti de alpinism, coarda, semicoarda, lopata de zapada, fierastrau de zapada, sonda de avalansa si “tortul miresei” reprezentat de ultima achizitie a clubului – un GPS ultimul racnet. In continuare, dupa ce masterchef-ul Shogo ne-a facut o scurta prezentare si ne-a aratat cu ce se mananca fiecare, am exersat noduri pana le-am facut si cu ochii inchisi (de somn) si am probat coltarii pana ne-am infipt cu ei in covoare.
Sambata dimineata ne miscam hoiturile catre Gura Diham, unde dupa un ceai cald o luam la pas pe banda rosie spre Poiana Izvoarelor, uitati de soare sub un cer acoperit si gri pe o poteca anosta de padure. Iacata-ne si-n poiana, unde nu-s izvoare, dar e o cabana, si pe bucatar il salutam in goana, cat de-o ciorba si alta hrana, ca n-am intrat de pomana. De aici, cu burtile cvasipline ne-am luat picioarele la spinare catre poiana Pichetul Rosu unde am ajuns destul de repede si chiar cu bine.
Intre timp s-a mai schimbat si decorul, am dat banda pe triunghi rosu si am intrat pe taramul brazilor incarcati de zapada proaspat ninsa si al “mlastinilor” albe, caci stratul era mare, iar pe alocuri te puteai afunda pana la brau si chiar mai mult. Desi poteca nu era batatorita din fericire nu s-a inecat nimeni. O buna bucata de drum prim-inotator a fost Foca (ca doar are vocatie), un fel de Michael Phelps al grupului, dar s-au mai remarcat si Bobo, Ratatu, Shogo si mai ales Ghe, curajosi spargatori de valuri si cine mai stie ce.
Intr-un acces de luciditate orientativa am “evadat” din traseul marcat undeva in dreapta lui si ne-am indreptat decisi catre peretii abrupti de sub Coltii Morarului, catre spectaculoasa vale a Morarului. Aici urma sa ne infigem coltii si sa ne aratam muschii. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu aia de la moara, iar faina era multa si afanata, am ramas la intrarea pe vale unde dupa ce am bagat in noi ce mai era de haleala prin rucsacuri am trecut la treaba: sa-l privim pe Shogo cum sapa un bivuac si apoi cum decupeaza un cub inalt de 1.5m pentru studierea straturilor de zapada. Cei mai ‘aventurosi’ au faurit un tobogan ce a servit ulterior exersarii opririi in piolet la caderea pe spate. Pentru combaterea temperaturilor extrem de scazute unii au pus mana pe lopata, altii pe termos, iar altii, adica eu si Salahoru, am decis sa urcam un valcel abrupt din apropiere in capatul caruia se afla si o grota. Aici speram sa gasim un urs hibernand cu care sa ne facem poze de pus pe Facebook, dar nu a fost sa fie. Cu acest pretext am invatat de la Shogo si niste tehnici de urcare in piolet si coltari, tehnici carora nu le-am retinut numele. Pacat ca am uitat sa-l intrebam si de tehnici de coborare.
La intoarcerea catre Busteni am surprins privelisti interesante catre m-tii Baiului si ne-a surprins un cer ciudat de frumos prin nuantele de bleu si gri si albastru la un loc, un cer manjit de dungi portocalii-rosiatice, reflexii ale apusului ascuns de creste. Si alt lucru ciudat e ca desi ne-a prins noaptea pe drum am ajuns in acelasi loc de unde am plecat – pensiunea Costello :). Seara am stat la povesti si barfe, am ars-o Capatos style, floarea soarelui si bostan style, bere nam style, rodiile lui Foca style, iar dimineata pe VH1 chiar Gangnam style.
Duminica dimineata, dupa ce ne-am infruptat cu slana si ceapa, iar cei mai impertinenti doar cu ceapa, am profitat de soarele radios de afara si am stat in casa unde am facut planuri si am pus tara la cale, apoi am plecat la casele noastre, ceva mai relaxati si mai bine dispusi. Si total intregi.

de Hebuhu