Iezer

Data: 23-24 martie 2013

Traseu
Ziua 1: Cabana Voina – Piciorul Iezerului – Refugiul Iezer
Ziua 2: Refugiul Iezer – Vf. Iezerul Mare – Crucea Ateneului – Culmea Vacarea – Cabana Voina

Participanti: Shogo, Ratatu, Soare, Ciorchine, Ioi, Hike, Salahoru. Invitati: Nea Ionel, Gab.

Muntii Baiului

Data: 2 martie 2013

Traseu: Busteni – Culmea Zamora – Culmea Urechea – Azuga

Participanti: Shogo, Ratatu, Soare, Nana, Hike, Hippie, Ioi, Lungila, Cuca, Tigla, Furnica, Hebuhu, Salahoru, Luce. Invitati: Pong, Blonda, Cucu, Traian, Mirela, Andra.

Care-i baiu’? de Furnica

Ora 6, dimineață obișnuită în București, dar plină de avânt pentru CAP. A venit primăvara (aproape) și ne adunăm ca oile pe trotuarul de la Obor așteptând transhumanța. Forțați de împrejurări, baieții decorează fetele cu mărțișoare (probabil am speculat și d-aia ne-am prezentat în număr așa de mare).

Ne vârâm în mașini și purcedem spre Bușteni. După un somn cu oscilații ale capului determinate de curbele deja cunoscutului DN1 ne trezim în gară la Bușteni. Ne echipăm fizicul și psihicul. O luăm pe la castelul Cantacuzino și intrăm pe un drum forestier proaspăt înghețat, de-ți era mai mare dragul să te deplasezi. Nu trece mult și începe să ningă pe noi și pe lângă noi. Mai o bârfă, mai o alună, mai o pauză, hai cu gps-u, nu p-acolo ci p-aici, cu căciulă, fără căciulă și ajungem la stână. Aici, viscol vârtos și zăpadă înghețată. Doar mărțișoarele din capac îmi aduc aminte că e luna martie. Niște ciori planează deasupra noastră croncănind. Probabil e de bine.

Și la stână găsim… câini. Categoria super size, super soft multiple layer și fețe blegi. Îi drăgălim un pic și ne adăpostim într-o căsuța ultra all-inclusive adăpost, saltele dormeo, biblie și pahare de carton! Prânzuim cu stil și mai povestim că ne stă bine.

Înapoi pe traseu. Ahaha, începe urcușul. Și bate vântul cu viteză de-ngheață lacrimile-n gene! Dar nu trece mult și iese soarele ultraviolet.
Eu și Cuca ne oprim să facem câte o poză piți. Hatters gonna hate. Ne grăbeam că altfel am fi folosit folia de supraviețuire la “shooting”.

În 4 ore și jumătate suntem la aproape 1800m, apoi începem să coborâm. Să vedem ce mai fac genunchii.
Se vede Azuga, se vede pârtia și gps-u zice să o luăm pe lângă pârtie. Pe pârtie, niște fetuși plini de skill mă fac să-mi aduc aminte că da, nu știu să schiez… De nervi, alunec și cad. Apoi alunec voluntar, că e greu de coborât și ca de obicei, fac impresie bună.

Intram în pădure să frământăm zăpada. Durează o oră sau două și ajungem la șosea. Șoferii pleacă la Bușteni după mașini. Noi stăm și cântăm (unii). Deodată, stupoare! Pong se întâlnește cu Ping. Sau Ping cu Pong. Plăcută întâmplare!
Vin și mașinile și pornim spre ultima etapă din această aplicație- ospățul. La restaurant, nu avem loc. Plecăm spre un altul. Aici nu apucăm să ne așezăm pe scaune că aflăm vestea proastă. Nu au ciorbă. Ciorba este “la potion magique” a CAP. Nu se poate fără. Câțiva cedează și pleacă spre București cu burta goală. Ultima redută- casa Ancuței, Bușteni.
Mâncăm, bem, glumim, bârfim (nu neapărat în ordinea asta), apoi plecăm spre București cu burțile pline, foarte puțin spre deloc avariați și puțin somnoroși.

Pe data viitoare!