Bella Coza Muntii Vrancei

Cu sezonul de vara  pe sfarsite, am impins tabara de vara spre inceputul lunii octombrie, sperand ca gradele in minus sa fie compensate de peisajele toamnei in culori calde. Au fost alesi muntii Vrancei pentru aceasta (aven)tura, fara prea multe emotii cu gandul la altitudinea modesta a culmilor.

Feciorii Vrancioaiei au fost: Gogonel, Luce, Tractor, Shogo, Tensiune, Diabet si subsemnata. 2 zile mai tarziu aveau sa ni se alature razesii: Ratatu, Bat si Nana.

Asa ca joi dimineata am ajuns in Coza, localitatea de sub munte, cam pe la ora cand termina scoala copiii. Am pornit pe marcajul banda rosie cu niste rucsaci mai grei decat de obicei. Ne opream din cand in cand sa ne uitam la ratele fericite ce faceau “rafting” pe rau. Localnicii deja coborau de la “odaie” sau “tarla”, unde terminasera de asezat fanul pentru iarna. “Dar nu vi-i frig la noapte?” “A nins sus.” Vara ramane doar in numele turei.

dsc_0032

Pe masura ce ne departam de sat, valea se ingusteaza si marcajul se pierde printre arbusti de catina si  tufe de coada calului. Poteca urca pe rocile macinate, lasa firul apei si continua prin padurea de fag. Ici-colo mai apare cate un covor de mere padurete rosii sau pere mici-mici. In rest, e liniste. Vantul mai scutura cate o perdea de frunze galbene, crengute uscate trosnesc sub bocancii nostri.

Iesim pentru putin la lumina in poiana  dupa care ne caznim cu rucsacii pe un zig-zag forestier chinuitor. Aproape 1000m diferenta de nivel. Padurea se schimba, ne iese un mandru cerb in cale, dar se sperie de caravana noastra greoaie. Ajungem pe culme, ne invartim ochii in peisajul auriu, galben, aramiu, amestecat cu varfuri de brazi si un cer rece, albastru.

Marcajul continua PRIN stana parasita Carnituri, coboara usor prin padure si urca inapoi in saua Geamana. Se vede in zare si posibila noastra cazare, cantonul de langa stana Haulestenilor.

dsc_0118

Poteca e din nou prin sediment macinat. In cateva minute ajungem si la izvorul “La Uluce”, unde ne mai incarcam un pic bagajul. Gasim un canton cu semne de locuire, bogat in bucate, parca uitat deschis. O sunca atarna din tavan, pe plita sta o oala cu ceva zeama, painea e ramasa neacoperita pe masa, asternuturile curate, un sac de ceapa sub masa si un parizer taiat sta la lumina, pe pervaz. Capcana unei vrajitoare? O sa ne bage la cuptor pe toti… Ispita cea mai mare e insa afara. Vreo 3 doze de bere sunt lasate neglijent, langa perete. Asteptam pana la lasarea noptii sa vina cineva, ne infofolim, strangem lemne si ne asezam langa focul agitat de vant pana spre tarziu in noapte. Rasetele noastre cred ca au speriat toate carnivorele. Ne-am culcat pe podeaua cantonului inca cu gandul ca poate, la noapte, cineva ne va lua la rost…

Am dormit neintorsi, nestingheriti, mai mult decat ne-am propus. Ne-a trezit vantul ce fluiera pe la colturi. Soarele nu prea intra pe ochiul de geam. Am lasat cantonul ca neatins, doar vatra din fata cantonului ne trada.

Am plecat spre Golul Cozei pe creasta, prin padurea umbroasa de molid, intesata de crengi uscate. Fara marcaj, fara poteca, pana in Saua Golici. Padurea tesuta nu prea ne lasa sa inaintam. Intoarceri, aplecari, sarituri si ceva lovituri… Ne-am oprit la stana parasita din sa sa ne bucuram de soarele de toamna prietenos si am vorbit numai de prajituri. Suntem grupul muntomanilor carora nu le plac amandinele.

dsc_0152

Ne-am intors pe sub culme, pe marcajul banda rosie, am numarat rahatei de urs si am sarit peste nenumaratii molizi doborati peste poteca. La Uluce ne-am rasfatat cu cafea  la primus. Imi venea sa cant “la vie en rose”. Din Saua Geamana am luat-o spre stanga, pe marcajul triunghi rosu, pe care l-am pierdut la scurt timp… Ceva vrajitorie ne-a facut sa ratam intrarea in padure. In schimb, am urcat de nebuni o “rampa”; a se adauga la antrenament. Prin padure, pe carare, ne intalnim cu… multe semne de urs si mistret in cale…  Apusul l-am vazut in saua Golul Roibului (de unde avem si singura poza de grup), dupa care am coborat la stana de sub sa, cazarea noastra pentru 2 nopti.

dsc_0165

S-a dovedit a fi mai mult decat ne asteptam. La etaj am gasit doua camera croite pe masura noastra. De data asta, niciun semn de locuire. Doar o caciula atarnata in cui si cateva pene lipite pe o foaie de hartie. Imediat s-a pornit si ploaia, care a picurat pe tabla cabanei pana spre dimineata. Ne-am trezit la inceput de iarna, cu fulguieli, vant si culmi pierdute in ceata. Am hibernat in saci pana spre spre amiaza. Gurguiata nu mai puteam sa o urcam. Sambata a fost zi de lancezit.  Doar Gogonel si Luce au plecat sa caute izvorul. Spre seara au sosit si musafirii: Ratatu, Nana si Bat, putin inghetati, noroiti si plouati. A urmat o seara culturala. S-a citit pe roluri din singura sursa de lectura, cea mai apreciata revista de clubul alpin. “Ne-am indragostit pe Transfagarasan, ne-am despartit pe Transalpina…”

dsc_0166

Duminica ne-am trezit cu chef de plecare dupa atata lancezeala. Zapada inca nu se topise pe culmile neatinse de soare si un vanticel rebel ne infrigura. Inapoi in saua Golul Roibului am cautat o vreme marcajul triunghi rosu. Multe crengi cazute de la vant, noroiul si frunzele ude ne-au dat de cap pe coborare. Deodata, s-a auzit ceea ce prima oara am crezut ca e un cerb ce “dadea o tura in oras dupa caprioare”, dar a doua oara ne-am dat seama ca e mai degraba un Teddy bear.

dsc_0211

Pe firul apei, am urmat marcajul pana la confluenta cu Tisita, mica sau mare si mai ales inspaimantatoare, pentru ca trebuie traversata de cateva ori. Ma bazez pe feciorii vanjosi ai Vrancioaiei ca vor construi o pluta…

Prima traversare a fost dezastruoasa… Cam cata apa rece poti tolera intr-o zi de toamna? Urmeaza un curs in 7 acte de balet pe pietre de rau. Picioarele au inceput sa cante melodia “apa la bocanci”. O echipa de ingineri ad-hoc au tot incercat sa construiasca ceva stabil de traversat, cu pietre carate si lemne puse in curmezis. Am trecut raul de trei ori dupa care traseul a dat semne ca s-a cumintit. A urcat prin padure, a coborat si stupoare… indicator: “Urmeaza 4 traversari ale Tisitei Mari”. Acum am inteles de ce traseul dureaza 4-5 ore.  Un hei-rup, doi, trei, patru! si am  scapat… Ce fericire, acum intram in tunelul de 200m, ne facem poze, mai radem de geocache-urile fake, ce il revolta pe Luce. Ce sa mai, ne revine spiritul!

E toamna in Cheile Tisitei. Padurea e colorata si mirosuri amare plutesc in aer, apa salta peste pietre, loveste stanca, e rece si involburata. Poteca continua drept, peste podete, pe langa apa, si se duce si ne duce pana spre 5:30 seara…

Asa au trecut 4 zile in Muntii Vrancei. Ne intoarcem in civilizatie cu amintiri de la canton implicand muscaturi de creaturi infometate, jumatate de raceala si prima ninsoare intr-o tabara de vara. A saptea mereu e cu noroc…

Pe data viitoare,

Furnica

Ciucaș arămiu

Sâmbătă, 31 octombrie, Clubul Alpin a plecat într-o tură de o zi în munții Ciucaș. Cum vremea se anunța însorită și ziua de duminică rămânea la latitudinea fiecăruia, s-au anunțat mulți participanți. Printre ei și mulți turiști racolați prin metode… regulamentare.

Participanți:

Membri: Shogo, Prințesa, Tensiune, Cupidon, Ping, Goia, Alimoș, Pong, Luce, Ciorchine, Tractor, Greață, Furnică.

Turiști: Ciocapic, Ana-diabet, Cristix3, Ilinca, Mădălina, Cătă, Mimi, Sașa, Dani.

Traseu: Poiana Dalghiului – Poiana Teslei – Șaua Teslei – Șaua Tigăilor – Vf. Ciucaș – Șaua Ciucaș – Poiana Dalghiului

Am plecat din București-ul friguros, cețos și trist pe la 6 dimineața. „Dacă suntem la 10 gata de plecare pe traseu suntem în grafic.” Nu, întâi bălăurim pe un drum nesfârșit spre canton și plecăm un pic mai târziu fără niciun chef.

Era o zi de toamnă ca un pahar de vin alb scos de la rece. Miros amar de toamnă și brumă ascunsă pe la umbra copacilor. Soarele superficial doar ne amețea privirea că în termometru doar un grad tremura singur.

Personajele au plecat în ordinea entuziasmului și continuând discuțiile din mașină. „Hai că e frumos la munte!” „La ora asta puteam fi cu capul între perne, la căldură, gândindu-mă că mai pot să dorm o oră!”

Numărăm frunzele, ascultăm frunzele, privim frunzele, pozăm frunzele. Ne plac mult frunzele. Frunzele care au pierit în lupta cu toamna. Până acum aproape toate. Mai sunt unele care se încăpățânează și stau agațate în copaci și se leagănă cu vântul și se alintă cu soarele. Sunteți niște patetice, frunzelor!

Pe o grămadă de frunze așezată pe vatra pentru cărămizi un copil se juca cu fumul și privea nedumerit la mulțimea ce trecea pe la el prin pădure. Un altul trăgea de oiște ca să mute căruța. Dați-vă ceasurile cu 50 de ani în urmă!DSC_0046

Unii, încă rătutiți, nu știau cine pe cine trebuie să aștepte. „Frate, eu v-am așteptat 20 de minute și nu a apărut nimeni!” Dar o discuție serioasă nu mai are nicio șansă, orice argument de-al tău va fi folosit pentru amuzamentul nostru. Dar nu te supăra, frate! O să vină și rândul tău…

Din Poiana Dalghiu până spre Poiana Teslei lenea a fugit treptat, fețele s-au luminat cu zâmbete și glume, iar picioarele și-au dat seama ce li se întâmplă.

În poiană, ne-am întins ca sopârlele friguroase  la soare. Ne mai aruncam din când în când ochii spre orizont către Baiului, Bucegi și Piatra Craiului. Se molfăia la sandwich-uri contemplând peisajul. Mai că nu ne venea sa plecăm iar la drum.

„S-a găsit marcajul spre Șaua Teslei!”   Am dat soarele pe umbra molizilor pentru o oră. Apoi, traseul marcat cu cruce roșie a continuat spre Șaua Tigăilor. În dreapta se vedea Culmea Bratocea și după un urcuș susținut a apărut și Turnul lui Goliat în fața noastră.

Ajunși în șa ne-a izbit un vânt sălbatic. Se vedeau Tigăile Mari și Babele la Sfat. Hai, hai, mai avem puțin până pe vârf. Urmează clasicul  recital „I’m the king of the world!” în interpretarea lui Tractor.

Porțiunea asta de traseu din Șaua Tigăilor până pe vârf ne-a tot oprit din mers. Nu ca să ne odihnim ci ca să admiram crestele. Pe cuvânt de onoare!

Numele muntelui vine de la toponimul „ciucă” aici cu  sensul  de „vârf de munte”. Deci Vf. Ciucaș e pleonasm!

Eram atât de mulți că ne-am înghesuit să stam toți pe vârf în poză. „Dar indicatorul se vede? Se vede in poză?”  „Stai să dau zoom… Vf. Ciucaș 1954 m.” Hai că și-a adus aminte Tractor de ritual, putem să plecăm.

DSC_4660

Coborârea de pe vârf a fost rapidă, adică abruptă. Până spre Mâna Dracului ne-am risipit pe traseu, dar ne-am regrupat cât am privit apusul, la un ceai călduț. Pănă acum turiștii noștri sunt exemplari. Nu am auzit pe nimeni să se plângă.

Știați că Ciucaș are gemeni? Îi cheamă Gemenii Ciucașului și sunt de piatră.

În Șaua Ciucaș m-am pricopsit cu o gaură în palmă pe care experții au vrut să o coasă cu ace de brad și să o curețe în prealabil cu foarfeca. Durerea mi-a fost anesteziată cu ciorchinismul „Nu mai dramatiza atâta!”. Eh, poate că toate au un rost. Gaura asta din palmă mi-a adus aminte toata săptămâna că trebuie să scriu raportul de tură.

Am pierdut ultimele minute de lumină și ne-am continuat drumul la frontală scurmând din nou frunziș de foioase. Să vă spun ce frumos se vedeau luminile de frontală coborând de pe munte?

Traseul s-a încheiat, dar seara nu. Am întins masă mare cu răbdare, voie bună și culinară desfătare! Am fi ajuns sâmbătă la domicilii, dar unii au insistat să își ia papanași. Deci am ajuns duminică.

Fotografii: facebook

Pe data viitoare,

Furnică

 

 

Raport tehnic by Tensiune

Traseu: Poiana Dălghiului – Poiana Teslei (cruce albastră) – Șaua Teslei – Șaua Tigăilor (cruce roșie) – vf Ciucaș (bandă roșie) – Poiana Dălghiului (cruce roșie)

-> 05:45 – plecare din București

-> 10:00 – sosire Canton valea Dudului

-> 10:30 – plecare pe traseu

-> 13:15 – sosire intersecție marcaj cruce albastră și cruce roșie

-> 14:45 – sosire Șaua Tigăilor

-> 15:15 – sosire pe vârf

-> 15:30 – plecare pe traseul de întoarcere

-> 18:00 – sosire la canton

 

-> timp parcurgere traseu: 7,5h

-> distanta parcursa: 17km

 

-> starea marcajelor: buna

 

Cozia pe sub Colții Forfecii

Data:24.10.2015

Traseu: Mănăstirea Stânișoara – valea Gârdului – Colții Foarfecii – Șeuța Doctorului – Stâna Foarfeca – Vf. Cozia – Cab. Cozia (punct galben) – Colțul lui Damaschin – Mănăstirea Stânișoara (banda albastra)

 

Participanti: Tractor, Ratatu, Pupacila, Shrek, Țăranca, Shogo, Goia, Furnica, Tensiune, Pong, Luce, Ionel, Ciorchine, Prințesa, Alex, Sihastru, Nana, Băț, Vasile, Rechinu, Blonda, Alina, Gabriela

 

-> 05:40 – plecare din Bucuresti

-> 09:45 – sosire la Mănăstirea Stânișoara

-> 10:00 – plecare pe traseu

-> 13:00 – sosire in Șeuța Doctorului

-> 14:50 – sosire pe vf Cozia

-> 15:15 – sosire la Cabana Cozia

-> 16:50 – plecare spre Mănăstirea Stânișoara

-> 18:50 – sosire la masini

 

-> timp parcurgere traseu: 9h (cu tot cu pauze)

-> distanta parcursa: 10 km

 

-> pana la Mănăstirea Stânișoara se ajunge pe un drum forestier in stare acceptabila (6 km din Păușa)

-> traseul pe Valea Gârdului este parțial marcat cu  punct galben; în unele locuri mai apare un punct roșu și un triunghi galben.

Fotografii: facebook

Tabără de vară tomnatică în Munții Cernei

Data: 03-08.10.2015

Traseu: Baile Herculane – Poienile cu Peri (triunghi albastru)

Poienile cu Peri – Poiana Cicilovete – Poiana Lunga (banda rosie)

Poiana Lunga – Vf Biliana – Vf Arjana – Poiana Lunga (banda rosie)

Poiana Lunga – Dobraia – motel Dumbrava (punct rosu, galben, albastru)

 

Participanti: Shogo, Tensiune, Tomita

 

Ziua 1

-> 05:40 – plecare din Bucuresti, Gara de Nord

-> 12:00 – sosire in gara Baile Herculane

-> 12:30 – microbuz catre centrul statiunii (2 lei/pers)

-> 15:20 – plecare pe traseul spre Poienile cu Peri (triunghi albastru); urcusul incepe la iesirea din statiune, inainte de a ajunge la Horel Roman; se poate intra si de pe straduta din spatele capelei/bisericii catolice

-> 18:00 – sosire in Poienile cu Peri; am campat la marginea padurii

 

Ziua 2

-> 11:30 – plecare pe traseul de creasta

-> 15:00 – sosire in Poiana Cicilovete

-> 15:45 – plecare spre Poiana Lunga

-> 18:30 – sosire in poiana

-> din poiana Cicilovete, marcajul de creasta se cam pierde; se mai vede doar din cand in cand si este vechi; noi am urmat in mare parte culmea geografica, dar si marcajele limitei de parc national si de bazin hidrografic; poteca nu este usor recognoscibila si in multe locuri drumul e blocat de vegetatie (rugi de mur, copaci cazuti, etc)

-> in Poiana Lunga am campat in livada unui localnic; pana aici se intind casele din catunul Dobraia.

 

Ziua 3

-> ziua a inceput cu o ploaie

-> 13:40 – plecare pe traseul de creasta spre vf Arjana

-> la aproximativ 40 min – o ora de la plecare ne-a prins ploaia din nou; dupa ce s-a oprit am continuat urcusul spre Arjana

-> nu am reusit sa parcurgem aceasta portiune foarte ingusta de creasta din cauza stancii ude

-> 18:30 – am ajuns in locul de campare din seara precedenta

 

Ziua 4

-> relaxare

 

Ziua 5

-> 11:10 – plecare spre motel Dumbrava

-> 14:00 – sosire la motel Dumbrava

-> 16:00 – sosire la Baile Herculane

 

Ziua 6

-> intoarcere la Bucuresti

 

=> distanta totala parcursa: 42,5km

 

4 vârfuri peste 2500 în Făgăraș

Data: 19-20.09.2015

Traseu:

-> ziua 1: Piscu Negru – Piciorul Lespezilor – vf Lespezi(punct rosu) – vf  Caltun (nemarcat) – Seuta Lespezilor – paraul Lespezi  Piscu Negru (punct rosu)

-> ziua 2: loc campare – cab. Valea Sambetei – Fereastra Mare a Sambetei (triunghi rosu) – vf Iezerului – Vf La Fundu Bandei (banda rosie) – Vf Hartop – vf Dara (nemarcat) – retur

 

Participanti: Salahoru, Furnica, Tensiune, Tomita, Pupacila, Sihastru, Printesa, Cupidon, Luce; Gabriela, Radu (turisti)

 

Plecare din Bucuresti: sambata 19.09.2015 la ora 05:30

Sosire la cab. Piscu Negru: ora 08:40

 

Ziua 1

-> plecare pe traseul spre vf Lespezi la ora 09:15

-> ora 13:00 sosire vf Lespezi (2517 m)

-> ora 13:30 plecare spre vf Caltun

-> ora 14:00 – 14:20 sosire pe vf Caltun (2510 m)

-> ora 14:45 plecare

-> ora 16:00 sosire in Seuta Lespezilor

-> ora 18:30 sosire Piscu Negru

-> ora 21-21:30 sosire in zona Sambata de Sus

-> campare in jurul orei 23:30-24:00

=> timp parcurgere traseu: 7-7,5 h

=> distanta parcursa: 10,3 km

=>> starea marcajelor: buna

=>> Traseul spre vf Caltun nu este marcat. Se coboara de pe vf Lespezi cam pana la jumatatea versantului, apoi se merge spre dreapta pana in dreptul unui horn. Pe acest horn se urca spre vf Caltun. Se poate urmari si creasta intre cele doua varfuri, dar portiunea este dificila.

=>> surse de apa: la stana pe langa care trecem la urcarea pe piciorul Lespezilor; partea superioara a paraului Lespezi

=>> starea vremii: insorita

=>> Pentru a ajunge la locul de campare am mers cu masina pe drumul forestier spre cabana Valea Sambetei pana in dreptul microhidrocentralei construite pe paraul Sambata. Am pus corturile pe o platforma din fata unei cladiri, pe malul stang al paraului. In aceasta zona se si termina drumul forestier, iar din acest punct pana la cabana Valea Sambetei traseul se poate parcurge in 45 min – 1 ora.

 

Ziua 2

-> ora 07:10 plecare de la locul de campare spre cabana Valea Sambetei

-> ora 07:55 sosire la cab. Valea Sambetei

-> ora 08:10 plecare spre Fereastra Mare a Sambetei

-> ora 10:10 sosire

-> ora 10:45 plecare spre varfuri

-> ora 13:10 sosire pe vf Hartop (2506 m)

-> ora 13:20 sosire pe vf Dara (2500 m)

-> ora 14:05 plecare

-> ora 16:00 sosire in Fereastra Mare a Sambetei

-> ora 18:30 – 19:00 sosire loc campare

 

=> timp parcurgere traseu: 9,5-10 h

=> distanta parcursa: 22,6 km

=> starea marcajelor: buna

=> portiunea dintre Saua La Fundul Bandei si varfurile Dara si Hartop nu este marcata

=> starea vremii: soare in prima parte a zilei, apoi a fost innorat si in jurul orei 16:30 a inceput o ploaie torentiala

Fotografii: facebook

Tura Bucegi

Data: 16.08.2015

Traseu: hotel Pestera – Piciorul Babelor – cabana Babele (cruce albastra) – Cabana Omu (banda galbena) – Valea Obarsiei – Hotel Pestera (banda albastra)
Participanti: 5 – Pupacila, Shrek, Shihastru, Tensiune, Gabriela
plecare din Bucuresti: duminica 16.08.2015 la ora 05:45
sosire la hotel Pestera: ora 09:00
-> plecare spre cab. Babele la ora 09:30
-> ora 10:50 – sosire la cab. Babele
-> ora 11:15 – plecare spre Cab. Omu
-> ora 13:15 – sosire la Cab. Omu
-> ora 14:10 – plecare
-> ora 16:35 – sosire la hotel Pestera
=> timp parcurgere traseu: 7h
=> distanta parcursa: 15.5 km
=> starea marcajelor: buna
=> starea vremii: soare pana la pranz, apoi cer innorat si mici averse
Fotografii: facebook

Buila – Vanturarita

Data: 11-12.07.2015

Traseu:  -> ziua 1: intersectie DJ654 spre Schitul Pahomie cu drumul spre Cab. Cheia – Saua Stevioara (punct albastru) – vf Vanturarita (punct rosu) – Vf Vioreanu (nemarcat) – Curmatura Oale (banda rosie) – Poiana Comarnici (punct galben)
              -> ziua 2: Poiana Comarnici – cabana Cheia (banda albastra) – Cheile Cheii – Brana Caprelor (triunghi albastru) – intersectie cu DJ654 (spre Schitul Pahomie)
Nr. participanti: 8 – Pupacila, Sihastru, Printesa, Luce, Shogo, Furnica, Tensiune, Alex (turist)
  • plecare din Bucuresti: sambata 11.07, ora 06:45
  • sosire la intersectia cu drumul spre schit: 11:30
Ziua 1
– plecare pe traseu la ora 12:00
– ora 12:30 – 12:40 – sosire la schitul Pahomie (sursa de apa in curtea schitului)
– ora 12:50 – plecare spre Saua Stevioara (punct albastru)
– ora 14:25 – sosire la stana (sursa de apa -> un fel de “fantana” situata in spatele stanii)
– ora 16:00 – sosire in Saua Stevioara
– ora 16:30 – plecare spre Curmatura Oale
– ora 17:00 – sosire pe vf Vanturarita
– ora 18:30 – sosire pe vf Vanturarita II / Vioreanu
– ora 20:30 – sosire in Curmatura Oale
– ora 20:50 – plecare spre Poiana Comarnici
– ora 21:30 – sosire in Poiana Comarnici =>> loc de campare
-> timp parcurgere traseu: 9,5 h
-> distanta parcursa: 8,26 km
ziua1_Buila
– pe portiunea de traseu dintre vf Vanturarita si vf vanturarita II / Vioreanu se mai vede doar marcajul vechi si destul de sters (punct rosu); totusi, poteca este relativ vizibila
– pentru a intra pe traseu, de pe vf Vanturarita se coboara aprovimativ 100 m pana intr-o poienita, de unde se face stanga
– cu putin timp inainte sa ajungem pe vf Vioreanu, apare marcajul cu banda rosie pe care se merge pana in Curmatura Oale
– aproape de Poiana Comarnici (10 min) se afla un paraias => sursa de apa
Ziua 2
– ora 9:30 – plecare spre Cabana Cheia (banda albastra)
– ora 10:45 – sosire la Cabana Cheia
– ora 11:30 – plecare pe traseul prin Cheile Cheii si Brana Caprelor (triunghi albastru)
– ora 13:00 – iesire de pe brana
– ora 13:30 – sosire la drumul forestier
– ora 14:30 – sosire la masini
ziua2_Buila
-> timp parcurgere traseu: 5 h
-> distanta parcursa: 13,8 km
– la Cabana Cheia se plateste taxa pentru accesul in Parcul National Buila – Vanturarita => 5 lei
– berea -> 5 lei
Fotografii-> facebook

Vf. Moldoveanu

Data: 27-28.06.2015

Traseu:

-> ziua 1: Victoria – Valea Vistei – Portita Vistei (triunghi rosu) – Refugiul Vistea Mare

11169490_978313748866626_8129152763408738272_n

-> ziua 2: Refugiul Vistea Mare – vf. Moldoveanu – Saua Podragu (banda rosie) – Cabana Podragu – Cabana Turnuri – Victoria (triunghi rosu)

Participanti: 5 – Pupacila, Shrek, Shogo, Printesa, Tesiune

– plecare din Bucuresti: vineri 26.06, ora 18:30

– sosire in Victoria: ora 23:30 – 00:00

Ziua 1

– plecare pe traseu la ora 10:00 (de la intersectia drumului care duce din Victoria spre Complex Sambata, cu drumul forestier ce duce pe Valea Vistei; aici ce afla un indicator pentru cele doua directii de mers si o harta a traseului)

– ora 13:00 – sosire la refugiul Izvorul Vistei (izvorul se afla chiar langa refugiu)

– ora 13:30 – continuare traseu

– ora 17:15 – sosire in Portita Vistei (2310 m)

– ora 17:30 – sosire la refugiul Vistea Mare

=>> timp parcurgere traseu: 7,5h

=>> distanta parcursa: 13.1 km

=>> starea vremii: cer partial innorat, ceata in partea superioara a muntelui

1

Ziua 2

– ora 8:00 – plecare pe traseu

– ora 9:20 – sosire pe vf. Moldoveanu (2544 m)

– ora 13:10 – sosire la Cabana Podragu (2136 m)

– ora 14:20 – plecare spre Victoria

– ora 21:00 – sosire in Victoria, la intersectia cu drumul ce duce spre satul Vistisoara

=>> timp parcurgere traseu: 13 h

=>> distanta parcursa: 26.3 km

=>> starea vremii: ceata pe creasta, cer innorat, ploaie (dup-amiaza, pe la ora 16-17)

Starea marcajelor: buna

Starea refugiilor: buna (era curat, nu am observat alte deteriorari)

 Mai multe poze din tura: facebook

Padina Hotarului

Data: 13.06.2015

Traseu: Zarnesti – Padina Hotarului (cruce albastra) – Saua Crapaturii – Cabana Curmatura (punct rosu) – Zarnesti (banda galbena)

Nr participanti: 9 – Pupacila, Shrek, Printesa, Cupidon, Shogo, Tensiune, Lauma (turist), Alex (turist), Nico (turist)

  • plecare din Bucuresti: 05:40
  • sosire Zarnesti: 08:40
  • plecare de la masini: 09:20
  • intrare pe traseul marcat cu cruce albastra: 09:50

– la 1260 m se afla un izvor intr-o mica grota situata pe partea stanga d.p.d.v geografic a vaii (marcaj pe perete); era secat;

– nu am mai intalnit alte surse de apa pe traseu pana la Cabana Curmatura

  • sosire pe creasta: 14:14
  • plecare spre Cabana Curmatura: 14:40
  • sosire la Cabana Curmatura: 16:40

=>> timp parcurgere traseu: 7 h (cu tot cu pauze,de la plecarea de la masini)

11168515_977511088946892_6198519647122086105_n

  • plecare spre Fantana lui Botorog: 18:00
  • sosire la Fantana lui Botorog: 19:20

=>> timp coborare: 1h 20

Starea marcajelor: buna

In zonele expuse sunt lanturi.

Mai multe poze din tura-> facebook

Vf. Vihren, Bulgaria, 18-19 aprilie 2015

Participanti: Cupidon, Printesa, Ionel, Luce, Sihastru

S, 18.04.2015

Punct de intalnire: Bucuresti, OMV Eroii Revolutiei
Ora de intalnire: 4:30
Prezenta la ora stabilita: 5/5 🙂

Bucuresti – Ruse – Sofia – Simeonovo: 04:45 – 10:00 (masina)
Simeonovo – Cabana Aleko: 10:30 – 11:10 (telegondola)

  • sistem invechit, merge foarte incet

Cabana Aleko (1840m) – Cherni Vrah (2290m): 11:20 – 12:50 (traseu)

  • prima portiune si diferenta consistenta de nivel am abordat-o direct, pe directia ora 1 avand ca punct pivotant iesirea de la telegondola; in mod normal traseul se lasa mult mai in dreapta
  • marcaj banda rosie verticala; stalpi dupa zona impadurita

Cherni Vrah (2290m) – Cabana Aleko (1840m): 13:05 – 13:35 (traseu)

  • cand poteca facea stanga, noi am mers cam 50 de metri pe partia amenajata, iar apoi am dat din nou direct in jos
  • am iesit chiar intre Cabana Aleko si telescaun, in stanga statiei de telegondola (cum stam cu spatele la ea)

Cabana Aleko – Simeonovo: 13:45 – 14:25 (telegondola)

rttFig. 1 Simeonovo – Cabana Aleko (cu telegondola), Cabana Aleko – Cherni Vrah (traseu) si retur
Simeonovo – Bansko: 14:40 – 16:50 (masina)

  • ultima telegondola era la 16:30, nu la 17:00 🙁

Bansko – Parcare Siligarnika: 17:05 – 17:25 (masina)

  • doar pana aici se poate merge iarna cu masina

Parcare Siligarnika – Cabana Vihren: 17:45 – 19:45 (traseu)

Cabana Vihren (1950m)

  • cazare
    • 12 Lv/persoana
    • 9 persoana in camera
    • incalzire: soba cu lemne
    • exista baie in cabana
    • per total, conditii foarte bune
  • mancare
    • ceai 0.5Lv
    • ciorba de linte sau fasole 2Lv
    • paine 0.2Lv felia
    • vinul casei 375ml 5Lv
    • cascaval pane 4Lv
  • bonus: o matza foarte rasfatata

D, 19.04.2015

Trezirea la 5:00
Cabana Vihren (1950m) – Varful Vihren (2914m)

  • plecarea la 6:00
  • echipament obligatoriu: coltari, pioleti, track GPS
  • vremea: cer senin, temperatura acceptabila, fara vant, ceata pe varfuri
  • exista un indicator in fata cabanei, ingropat in zapada de 2m: Vf. Vihren 3h
  • marcajul nu se vedea, asa ca am mers dupa GPS, folosind un track de iarna, lucru care ne-a ajutat in cateva situatii
  • urmele de cateva zile au dat incredere si au simplificat mult deciziile: pe unde si daca sa continuam in cateva puncte critice
  • noua ne-a ramas sa fim atenti la zapada, la cum pasim cu coltarii si unde punem pioletul
  • zapada sub forma de placi de vant
  • foarte multe culoare si urme de avalanse pe traseu
  • de la un punct incolo ceata persista, inclusiv pe varf
  • mare atentie la cornise
  • atingem Varful Vihren (2914m) la 11:30

 

rtt2Fig. 2 Cabana Vihren (1950m) – Varful Vihren (2914m)Cabana Vihren (1950m) – Varful Vihren (2914m)

 

  • dupa jumatate de ora in care ne-am pozat, am mancat si am sarbatorit cu o Hategana, plecam spre Bansko la 12:00
  • pe coborare suntem intre doua straturi de nori: unul in vai si unul sus pe cer, asa ca avem o priveliste superba a Masivului Pirin
  • dupa ce am depasit zona foarte abrupta, ne-am scos coltarii, zapada fiind moale
  • folosind stilul brevetat de coborare TBG, la 14:15 suntem in dreptul Cabanei Vihren
  • dupa o ora si un sfert, ajungem la masina

 

rtt3Fig. 3 Varful Vihren (2914m) – Parcare Siligarnika (1685m)

rtt4Fig. 4 Cu verde e trackul nostru de urcare pe Vihren; cu albastru este cel care ne-a indrumat in aceasta aventura;  cu rosu e cel din vara lui 2012

 

Parcare Siligarnika – Bansko – Sofia – Bucuresti: 16:00 – 1:00 (masina)

  • pauza la Mac in Sofia si la o benzinarie dupa Pleven