Ciorbiță de raport
Salahoru
PMB, frate!
Tura Predeal -> Piatra Mare -> Predeal in cateva cifre:
2015, luna a 2-a, ziua a 8-a.
Tura de o zi, in circuit.
6 protagonisti, 5 plecati din Bucuresti, 1 din Targoviste: Pupacila, Printesa, Shrek, Sihastru, Salahoru, Luce.
2 marcaje: urcare in principal pe CR, coborare principal pe BA.
Varf: 1844.
10 ore.
20 km fara 200 de metri.
Pe final, rampa-pa-pa, rampa-pa-pa, rampa-pa-pa prostului! Ne-a dat-o la “pisic”.
PMB, frate!
Mont Blanc e si mai aproape!
Printesa
Tura Predeal-Piatra Mare vazuta prin ochii mei. Fiti indulgenti, va rog, nu prea ma consider foarte talentata in ale scrierii, poate reusim totusi sa facem un mix din toate informatiile si sa iasa ceva dragut.
Sa revenim la povestire.
Au fost odata ca niciodata 6 tineri ambitiosi, frumosi si dornici sa indure frigurile iernii pentru a se pregati pentru Mont Blanc (PMB) in primul weekend al lunii Februarie 2015.
Acesti tineri se numesc: Salahoru, Sihastru, Luce, Printesa, Pupacila si Shrek. Tinerii foarte constiinciosi, s-au pregatit o saptamana intreaga, au cautat rutele potrivite, alternative dar dupa cum se stie ca noaptea e un sfetnic bun, dimineata s-au hotarat sa amane ruta stabilita PMB din cauza conditiilor meteo foarte nefavorabile (cod galben de ninsori) si sa faca o tura ’’lejera’’ in Predeal-Piatra Mare.
Toate bune si frumoase, intalnire la 6:30 la Obor, sincron perfect desi calul Printesei s-a impotmolit in intersectia de la Apaca si nu mai voia sa plece. Se intalnesc si cu junele Luce in Predeal si pornesc la drum, nu inainte de a lua micul dejun si a se echipa corespunzator.
Tura se anunta lejera, vreme frumoasa, soare pe alocuri. Pornesc pe marcajele CR (Cruce Rosie) din Cioplea, dornici sa cucereasca varful Piatra Mare (1844m). Odata ajunsi in varf, ceata, vant puternic-coafura nu mai rezista, poza de grup…inca una ca au clipit, hai inca una si singuri, posteaza pe facebook, “La multi ani, Nea Ionel!”. Stai ca le e foame/sete si hai odata ca s-au pornit. Urme de ursi si ursuleti…ceva zgomote ciudate (si nu de la ei). Scot toti fluierele si se pun pe cantat. Coborarea o fac pe PA (Punct albastru), si coboara, si iar coboara…le place tare mult pe la 1300m. Si dupa ce au coborat suficient, au inceput sa urce, si iar sa urce si tot asa pana au ajuns la concluzia ca pe Mont Blanc la coborare- se coboara dar pentru Mont Blanc, la coborare-se urca. Dupa 10 ore petrecute impreuna, 20km parcursi, un varf cucerit si febra musculara, tinerii s-au bucurat de un PMB neplanificat, dar cu reusita de 100%.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa.
Daca este prea povestire, sau pare prea de copii, putem sa ramanem oricum pe prima varianta.
Luce
O vorba corporatista spune ca un proiect este dus la bun sfarsit printr-o planificare buna.
Ciudat e ca sambata seara nu aveam o idee clara a turei ce va urma.
Saptamana de dinainte de aceasta tura a fost una tumultuoasa, tinand cont de mailurile ce au curs pe grupul pathosalpin. Joi seara s-a intrat cu adevarat in atmosfera de tura: apreciez creearea acestor chat-uri cu personajele direct interesate. Printre randuri, am putut citi chestii interesante (multumim Ionel pt linkuri) si sa ne facem o idee despre ce aveam in fata.
Ingrijorarea fata de codul galben anuntat la meteo pentru sambata s-a transformat in realitate in momentul in care dis de dimineata s-a luat decizia de a anula plecarea. Rucsacul era gata, cu sac de dormit, liner, izopren, haine groase pt dormit, s.a.m.d. Decizia a parut rationala la acel moment (tinand cont cum aratau imaginile de pe Webcam), asa ca ne-am intors la somn. Unii nu imediat, pentru ca nu au rezistat tentatiei cafelei. Asa ca am vazut un episod de Criminal Minds. Spoiler alert: RIP Jason Gideon!
A doua zi ne-am invins temerile legate de vreme si ne-am pus in miscare. Ne-am sincronizat binisor in Predeal: am ajuns cu putin inaintea lor la hotel Belvedere, timp cat sa inspectez locuri de parcare si sa imi «montez» parazapezile. Echiparea a durat din nou destul de mult, consider ca e un aspect la care mai putem lucra in spirit PMB. De data aceasta, «echiparea» a inclus si mic dejun, cafea, ceai la restaurant.
Traseu de urcare: Cruce Rosie: Cioplea – Poiana Stanei din Pietricia – Vf. Piatra Mare
Peisajul foarte placut, iar vremea destul de calda, cu soare pe alocuri. Urcare lejera in prima parte, apoi «ping-pong» intre 1200-1300 (urcusuri si coborari), ceea ce a dus la o noua expresie alpina: “altitudine de labargeala”. Odata cu atingerea lui 1400m facem si pauza de pranz, pe care Printesa o condimenteaza cu povesti despre papa, papa, paparazzi.
Urmeaza cea mai serioasa urcare din tura, destul de accentuata. Ne amintim sloganul Pathos: “Ia A(l)titudine!”. Iesim din padure si simtim cum creste stratul de zapada. Cu amintirea Iezerului in minte, pasitul pe zapada este inca safe! Deviem putin de la traseu si urcam o rampa abrupta. O mica portiune cere atentie sporita (cornisa de avalansa), acolo am fi putut pune coltari in picioare. Ajungem in creasta, alt 1800 m si ceata se ingroasa, incat distingem cu greu urmatoarele semne. Scot GPS-ul, setez vf Piatra Mare ca tinta si cu ajutorul busolei corectez micile abateri. Atingem varful, ne tragem in poze, inclusiv in ochelari, ascultam descrierea lui Ionel privind muntii din imprejurimi (o splendoare, nu am vazut nimic!), dupa care o luam la vale. Avem nevoie din nou de GPS ca sa refacem portiunea de urcare. Si de fluiere, caci niste zgomote ciudate ne duc cu gandul la faptul ca amicul URS(US) este prin zona. Ajungem in padure, unde scapam de viscol, ne mai hidratam cu putin ceai si gata sa incepem un nou traseu, spre tunel!
Traseu coborare: Punct albastru: Poiana Stanei din Pietricica (zona superioara) – Valea Timisului Sec de Sus (Timisul Sec Mic) – Cioplea
Traseul este frumos si diferenta de nivel scade progresiv. Chiar mai mult decat ne asteptam, intrucat ajungem sub 1000m. Se face noapte si punem frontalele. Nu ma ajuta si la nici 10 min dupa ce am purtat discutia cu Sihastru despre condusul cu bocanci si hotararea mea de a-i tine in continuare in picioare, intalnesc ascunsa sub zapada o balta de toata frumusetea! Ajungem la tunel si mergem o portiune pe calea ferata. La un momentat Pupacila a intrebat daca tura este PMB sau “Plimbarica de duminica”. Raspunsul a venit de la sine. A urmat o urcare de toata frumusetea, in noapte, pt revenire in traseul de urcare. Gandul de ciorbita ne-a impulsionat si am reusit sa iesim cu bine!
Tura s-a incheiat cu o masa “magica” in Busteni, comentarii despre Facebook si nr de like-uri, romgleza si multe altele. Apoi ne-am luat la revedere si am plecat pe drumul meu (ala “paduchios”) spre casa. 2 masini pe sensul de mers, vreo 120 din sens opus, cativa copoi ce stateau la ciupeala in Fieni sau Aninoasa. Alimentez la Pucioasa (23:20) si sunt tras in piept de colegii mei Petromisti (pretul de pe pancarta diferea de cel de la pompa). Cica se schimbase la ora 23:00. Huuaa! 😛 Ajung acasa la 23:50.
Concluzie: tura faina, aer curat, antrenament bun, let’s do it again !
Shrek
As adauga fata de cele spuse anterior:
9:40 plecarea din Predeal de la Cabana Cioplea
12:40 pauza de masa
15:00 Varf Piatra Mare
19:30 am ajuns din nou la masini
Observatie:
Pe varf este semnal 3G! asa ca cine vrea poate sa partajeze (share-uiasca) poze pentru a primi like-uri!